Ancuta se rasuci cu 360 de grade pe scaunul de la casa . Isi aduse aminte de orele de fizica din scoala in care ii placea sa o necajeasa pe profesoara de fizica rasucindu-i plansele de pe peretii laboratorului . Cele de matematica nu-i erau deloc dragi, mai ales ultima, din liceu, cea de la examenul de Bacalaureat, in care nu facuse altceva decat sa rontaie capatul stiloului . Examen picat cu brio, transformat apoi in cauza principala a prezentei ei aici, in cantina de la parterul cladirii inalte imbracate in sticla . Era casiera si in fiecare zi se intalnea cu sute de corporatisti . Ii astepta si acum aranjandu-si pe masa de langa ea cilindrii metalici in care stateau lingurile, furculitele si cutitele . Isi privi inca o data tinuta, se uita pe furis spre locul din care o priveau de obicei ochii gri-metalici ai Biancai, sefa cantinei, si apasa pe cercul rosu, mare in care scria START . Ecranul calculatorului se insufleti si ii aparura felurile de mancare din ziua respectiva .
Stia meniurile pe dinafara, isi exersa zilnic memoria cu relatiile lui Viete din materia ce o invata pentru a doua incercare a Bacului, asa ca recunoscu din prima supa Xiao Long Bao de pe tava unui barbat scortos, incheiat la toti nasturii sacoului, ce impingea obiectul respectiv cu viteza “v” invingand o forta de frecare egala cu “miu ori em ori ge” . Tipul era genul de manager crispat si arogant asa ca nu se mira cand acesta incepu sa fileze cardurile de credit precum cartile de joc . Ancuta il alese pe cel mai colorat si il introduse in aparat . Tranzactia ii lua ceva timp spre nemultumirea celor care mai stateau la coada si care ar fi vrut sa manance, totusi, bucatele calde .
Urmatoarea la rand era o tipa mica de inaltime, imbracata fistichiu, nervoasa si incruntata . “Stiu genul asta de femeie”, isi spuse in gand Ancuta .”35 de ani, nemaritata, pozitie de conducere, tine cure de slabire pentru Fat-Frumos care s-a ratacit cu calul prin Bucuresti” . In parte avea dreptate, pentru ca mai sus-mentionata nu isi luase decat o salata de rosii cu castraveti si o felie mare de lamaie . “Si lamaia aia e mai dulce decat tine” isi continua gandurile Ancuta, cautand o moneda de 10 bani sa i-o dea tipei .”Ai fi in stare sa faci scandal daca nu primesti restul pana la ultimul banut, parcimonioasa ce esti !”, isi prelungi Ancuta tirada virtuala, dovedind ca optul de la Romana luat la Bac nu a fost intamplator .
Tinandu-se de mana si privindu-se in ochi (sau prin lentile pentru ca purtau amandoi ochelari) urmau la rand un tip blond, slabut, cu o privire vesnic curioasa si prietena lui, draguta, cocheta, stilul “bombonica” . Isi pusesera toata mancarea (o ciorba, o portie de musaca si un suc) pe o singura tava . Ancuta observa ca isi luasera doua linguri si doua furculite si concluziona in gand “Astia sunt ca doi porumbei, mananca cu ciocurile din aceeasi farfurie . Sa le dau si doua paie pentru suc” .
In spatele lor, un tip pe la 40 de ani, grasut, cu o fata inteligenta si cu tava plina de bunatati, se tot uita in jurul sau . “Ce o cauta asta, ziua de maine ? Ia stai putin, vad ca si-a oprit laserele din ochi pe blonda aia de 1.75, bust de vitrina, picioare de amazoana si haine de sahista (adica in alb si negru) . Ar trebui sa-si ascunda verigheta in ciorba daca vrea sa faca ceva …” .
Si uite asa, unul dupa altul, defilara prin fata casei de marcat toti cei care traiau inca o zi obisnuita la lucru, la serviciu si chiar la cantina . Iar Ancuta, la final, isi facu monetarul, ascuzand in buzunar cateva bancnote de un leu . Bacsisul ei pe ziua de azi, bani ce ii va folosi pentru a-si cumpara inca o culegere de matematica. Poate ultima …