Bianca, imbracata intr-un halat pufos si roz, isi netezea, cu un fier de calcat achizitionat cu pret redus, de Black Friday, de pe Internet, cutele rebele ale rochiei de bal . Cum, ce bal ? Balul mascat organizat anul acesta de Craciun ! Iar Bianca hotarase ca e timpul sa apara mai ceva ca Cenusareasa gatita de zana-nasa ce umbla intr-o trasura sub forma de dovleac . Tinuta aleasa era una regala, era identica cu cea purtata de Regina Ana de Austria in filmul cu muschetari . Ideea ii venise vizionand ultima ecranizare a celebrului roman si mai ales dupa ce visase ca Logan Lerman se batea ca nebunul cu oamenii cardinalului, incercand sa intre in magazinul H&M din Baneasa si sa puna mana pe o rochita cu buline, o minunatie, in timp ce ea il astepta savurand un macaroon la “Paul” .

“Castravete, pleaca de aici, nu te agata de rochie !” se adresa Bianca, nu unui personaj imaginar cu nume de leguma, ci pisoiului cu ochii verzi cu care impartea garsoniera de la etajul 9 din Militari . “Lasa ciucurii in pace !” . Ascultator, pisoiul, o ruda foarte indepartata a matelor lui Ion Creanga, lasa in pace ciucurii rochiei ce aduceau in mintea lui cu smotoceii legati de mama lui Nica de stalpul hornului din Humulesti, si se retrase strategic langa vaza cu flori de plastic . Mana i se misca, impreuna cu masina de calcat, intr-un du-te-vino viguros, menit sa calmeze nervii cutelor rochiei, dar acestia se dovedeau mai rezistenti decat se astepta . Atinse cu degetul, timp de o milisecunda, talpa de otel si nu ii veni sa creada . Mai atinse o data, acum timp de o zecime de secunda. Nimic . Tinu buricul degetului mai mult, cam doua secunde, si isi dadu seama, in sfarsit, ca otelul e mai rece decat un cub de gheata dintr-un pahar de Coca-Cola . “Black fraier, asta scrie pe mine ! O sa mai cumpar electrocasnice de pe Internet doar cand o sa am nevoie de cadouri de nunta pentru colegele mele . Mai ales pentru Cornelia . Si pentru Dan, caruia i-as fi facut si oficiul de inmanare a obiectului, in stilul aruncat. Direct in fata . “Daca nu-i dau de cap, atunci ma imbrac in Cornelia. Ca si asa arata ca un personaj de poveste, Muma Padurii, ca sa fiu mai exacta . Iar toalele ei se gasesc pe toate drumurile, cred ca mai e deschis la Cora la ora asta . Dar nu, trebuie sa gasesc o solutie, e prea misto rochia si am muncit prea mult pentru ea .” Avea dreptate, muncise din greu . La un lant al slabiciunilor, la capatul caruia se afla trofeul mult ravnit . Totul incepuse cu un “bulgaras de zapada”, un simplu pix cu patru culori pe care i-l daduse unui ceasornicar din Piata Gorjului . Acesta, galant, ii ceda un ceas vechi, uitat de un pensionar grabit, un ceas de buzunar, de pe vremea regelui Carol . In viteza, ceasul ajunse in mainile unui prieten colectionar, care, de bucurie, ii inmana un volum din seria Jules Verne . Cartea era ravnita de un alt prieten, ce avea la schimb afisul original al filmului Casablanca . Ei, aici e aici, afisul era singura piesa care ii lipsea casierei de la Teatrul Notarra de pe peretii cabinei in care lucra 8 ore pe zi . Bianca profita de acest amanunt si se prezenta cu afisul “in dinti” la teatru, reusind sa plece in doar 10 minute, in brate, cu rochia si o peruca plina de pudra . Ar fi luat si crinolina, dar se temea ca Roxana, Marina si Cornelia, colegele ei cele mai “bune” n-ar fi inteles ca n-ar fi avut cum sa se ingrase peste noapte si ar fi ras de ea . Asa ca, in final, costumatia de bal arata in felul urmator: rochie lunga, rosie, grea, maiestuoasa, cu maneci bufante, mansete si guler inalt de dantela, garnisita cu pietre semipretioase ; pantofi negri cu toc, clasici, colectia 2014 ; e neimportant ca nu se asorteaza cu stilul secolului XVII pentru ca vor fi ascunsi de poalele lungi ale rochiei ; si piesa de rezistenta, peruca alba, masiva, cu multe bucle, ce fusese purtata de o celebra actrita a teatrului, asa ca se putea mandri cu ea . Toata combinatia va fi accesorizata de un evantai chinezesc luat de la Diverta si de un colier Swarowski imprumutat de la o verisoara, stewardesa la “Etihad”, ce nu s-ar sinchisi daca l-ar pierde, pentru ca in fiecare saptamana isi mai cumpara altul de la Duty Free .

christmas_dream

 

Iar acum statea ca toanta si se uita cand la cutele rochiei, cand la fierul de calcat, cand la cotoiul ce se apropia acum, periculos, de pantofii pregatiti langa cuier . Isi ridica degetul aratator, isi atinse capul si atunci i se aprinse si beculetul. Unul neeconomic . Batu din palme, fericita, facandu-l pe Castravete sa-i sara in brate . Ideaa era geniala, iar solutia era simpla . Simpla si calda, o astepta in baie racindu-se pe gresia galbuie . Placa cu care isi indreptase parul, sa-i faca loc perucii, putea inlocui cu succes masina de calcat . Lua aparatul, tinand-ul ca pe un pistol, se apropie cu el de rochie si ii sopti duios lui Castravete : “Sa vedem noi acum cine este cea mai frumoasa din tara !”

*poza de aici