Işi aranjă o cută necălcată la bluza albă de in, luă din cuier o  plasă pe care scrie METRO si trase repede uşa dupa ea . Avea yală automată aşa că mai câştigă 37 de secunde, exact cât ar fi durat să scoată telefonul din geantă şi să-l sune pe Gică, rugându-l foarte frumos să se scoale odată din pat, să mai lase visele alea, în care neînsurat fiind, caştigase marele pot la LOTO, şi să încuie naibii uşa la apartament … Era 5:29,  şi ca de obicei porni agale spre primul metrou al zilei . Nu se grabea, ştia că mecanicul o aşteaptă de fiecare dată . Îi rămăsese dator de acum doi ani, cănd, cu o prezenţă de spirit feminină, şi profitând de faptul ca avea la ea un pulverizator cu Clin, a şters parbrizul garniturii măzgălit cu marker permanent de nişte copii de la Liceul de artă “Nicolae Tonitza”, secţia desen subteran .

Ajunse  repede  la locul de munca şi se  salută  cordial cu  baieţii de la poartă ; unuia mai brunet şi vizibil mai pofticios, chiar îi dădu un borcan de zacusca de vinete tocate ieri toată ziua de Gică în timp ce se uita cu atenţie la “Discovery Channel” . Urcă scările cu viteza lui Bănel şi intră prima in fosta baie transformată acum in birou de clasa A . Salopeta nouă si curată o aştepta in cuier şi nu dură mult până ieşi gata echipată şi pregătită de lucru . Daca atunci ar fi privit-o un coleg ar fi fluierat plin de invidie : în mâna stângă avea doua termosuri fierbinţi, pline de cafea ; în cea dreaptă, doua lavete curate (primite ieri de la şefu’ George) împreuna cu clasicul pulverizator de lichid spumos şi frumos mirositor ; intr-unul din buzunare un sac nou-nouţ de plastic, iar in celălalt o folie cu pastile de lapte condensat ; la picior, legat inteligent cu un elastic (exact ca la trupele speciale) era un desfăcător de capace, plasat acolo aşa … pentru orice eventualitate … Aspiratorul era sricat, Nea Costică trebuia să-i schimbe ceva, un jiclor, acolo, aşa că îl lăsă încolăcit într-un colţ .

maid

Sectorul ei era tot etajul 1, de la External Affairs si Marketing pâna la InfoLine si IT . Aşa ca o luă uşurel la trap şi începu să facă curăţenie prin birouri . Intră prima data in biroul fetelor de la External Affairs . Peste tot erau răspândite tot felul de ştiri : din ziare, printate de pe Internet, pe fax-uri, scrise pe pereţi şi aşa mai departe … Le învioră cu puţin Burn şi le puse in teancuri pe birou : unul mai mic cu sfaturile de vineri, altul puţin mai mare cu promoţii şi premii şi unul şi mai mare cu plecări şi cu promovări … Le aruncă la gunoi pe cele vechi si neinteresante şi trecu mai departe la Marketing . Aici mai întâi şterse de praf sticlele de Coca-Cola ramase de la Eclipsa din 99, apoi aruncă in tocătorul de hârtie nişte etichete ce trebuiau răzuite precum biletele de Loz in Plic . În biroul de la Vânzări era cel mai mult de lucru, nimic nu era în ordine : pe pereţi atârnau nişte afişe electorale decolorate ce te îndemnau cu litere vag portocalii să votezi un nou primar pentru Chiajna ; pe jos, printre cabluri de reţea, erau căzute foi ce conţineau ultimele rapoarte de vânzări ; pe mese erau aruncate pliante si ghiduri de utilizare … Îşi ţuguie buzele a nemulţumire şi se apucă de treabă : luă rapoartele de pe jos, le puse mai sus, pe mese, aranjă sticlele in vitrină şi apoi cu marker-ul desenă pe harta mare de pe perete drumul ei de fiecare zi din Titan până în Militari . Mulţumită trecu mai departe, la Resurse Umane . Aici situaţia era super-critică . De aceea, pentru început, inghiţi, fără apă, doua distonocalme luate din cutia de urgenţa ce avea desenata o cruce rosie pe ea . Apoi evaluă situaţia : geamurile erau murdare, netransparente ; pe jos, ca niste confeti, bucăţi din fluturaşii de salariu ; pe birouri, tot felul de cereri, de concediu, mai mare, mai mic ; un strat gros de praf domnea peste un dosar gros pe care scria cu litere caligrafice, „Cantină” . Aerisi rapid încăperea, alungă praful şi puse in ordine toate dosarele . Era aproape ora 7, aşa că se grabi spre biroul celor de le InfoLine . Aici era cel mai plăcut ; o atmosferă veselă, sugerată şi de cele două muşcate roşii din geam, descreţea frunţile celor care intrau acolo . Ordinea era desavârşită : tastaturile aliniate, mouşii cu firul întins atât cât trebuie, fără noduri, telefoanele curate şi strălucitoare . Un vag miros de parfum, nici prea ieftin, nici prea scump, venea dinspre un sertar . Şterse câteva taste mai folosite şi satisfăcută porni mai departe . IT-ul … În primul birou lăsă un termos mai mic de cafea, deschise geamul, porni aerul condiţionat pe 16 grade şi lăsă şi uşa larg deschisă pentru a se face curent ; puse toate dosarele la un unghi de PI/4 radiani faţă de axul longitudinal al biroului, apoi se răzgandi şi le puse la PI/2, din nou nu era bine şi le aşeză la PI . Unghiul era foarte mare acum, îl sună pe Gică, care era absorbit in faţa televizorului de Mitul lui Sisif, şi care îi sugeră in final ca unghiul de 45 de grade este cel mai bun . Răsuflă uşurată şi pătrunse în ultimul birou, tot de IT . Aici plasă cel mai mare termos de cafea şi apoi, precum un erou (urât) dintr-un film, scană incăperea : pe jos particulele de praf se amestecaseră cu milioane de biţi rătăciţi ; pe mese, laptop-urile zăceau ca nişte pasari mari, negre cu aripile desfăcute, iar peste tot plutea ca un voal străveziu, un aer misterios, uşor magic . Se scutură puţin, îşi făcu niţel curaj aruncând vreo doua darts-uri într-o schemă logică de pe perete şi ieşi repede din încăpere .

Era ora 8:00 . Un claxon de camion se auzi în curte, un căţel lătra undeva lângă staţia de metrou … Lucrul putea începe, pentru că ea, Mariana, responsabila cu ordinea şi curăţenia de pe etajul 1, işi terminase treaba …

 *poza de aici