Cezara este doar un copil .
O fetita careia iarna ii picteaza obrajii cu petale de trandafiri .
O naluca alunecand, printre fulgi, pe gheata de cristal a patinoarului .
O silueta subtire strabatand in decembrie orasul, cu fesul pe ochi, jucandu-se cu zapada, cu oamenii, cu pomii, cu casele, cu visele .
Un zambet care a furat caldura soarelui, nelinistea marii si curajul vantului .
Cezara e o adolescenta frumoasa, ce priveste intotdeauna sus, spre cer, acolo unde povestile se pot transforma in soapte de iubire .
Cezara nu mai e langa noi, aici …
Cezara e acum o stea ce plange in noapte, cu lacrimi de jar .