To spin – span – spun = a invarti, a rasuci, a se roti (Irina Panovf – Dictionar englez-roman, 1976, volumul verzui, cartonat) .
In romaneste : a spina – spinare .
“Spinning-ul” de aici vine . Sau de la momentul cinetic de spin, o marime din fizica particulelor elementare invatata in clasa a XII-a, aia facuta pe bune in timpurile in care tentatiile extra-scolare se reduceau doar la fotbalul jucat dupa ore si la o bere rasa in picioare, pe fuga, la Umbrelute . Sau poate ne aduce aminte de filmul “Pasarea Spin” vizionat in semi-clandestinitate, inregistrat pe casete video uzate, povestit a doua zi la serviciu in lungile ore in care nu se facea nimic . Si care a creat mitul, demolat cu furie ulterior, al barbatului chipes, elegant, cult, dorit si darnic cu toate femeile : Richard Chamberlain .
Dar sa revenim … Conceptul de spinning a fost introdus recent in vocabularul cotidian pentru ca nu poti sa te lauzi colegilor sau sa-i spui sotiei sau iubitei ca te duci la sala sa faci invarteala . Sau rasuceala . Pur si simplu le arunci asa, de sus : “Ma duc la spinning !” si i-ai redus la tacere . Iar tu esti cool si la moda cu toate tendintele fitness-ului modern .
Ehe, acum e acum . Daca nu ai facut niciodata spinning si crezi ca e floare la ureche, te inseli amarnic . Va voi explica imediat . In primul rand nu te invarti tu, ci se invarte roata de otel a unei biciclete ergometrice . O bicicleta de interior, special proiectata pentru exercitii de pedalat pe loc . Adica nu are decat o singura roata, un ghidon cu mai multe puncte de apucare, doua pedale si o frana magnetica cu care se poate regla forta de pedalare . Aaaa, si o sa , pe care nu prea stai pentru ca nu te lasa antrenoarea , Si pentru ca veni vorba, elemental de baza al spinningului este antrenorul . In cazul nostru este o ea, o antrenoare . Adina pe numele ei . Bruneta, draguta, micuta, bine cladita, cu toti muschii lucrati, fara exceptie . Usor severa atunci cand te priveste, prin lentilele cu reflexe verzui ale ochelarilor cu rama neagra, de profesoara de franceza .
Aaasaa, deci, fermecat de zambetul antrenoarei te urci hotarat in sa si iti spui “Ce poate fi mai usor decat sa pedalezi ?” Doar ai facut lucrul acesta de mic, incepand cu trei roti, continuand cu Pegas-ul cu coarne si culminand cu semi-cursiera Sputnik cu care vrajeai fetele iesite seara la plimbare in parcul dintre blocuri . Sau cu care te duceai, asa de antrenament, la Snagov sau la Slanic . Sau cu care ai strabatut toata tara, urcand pana aproape de 2000 de metri . Si, mai recent, te-ai pus la punct cu toate tehnicile de pedalat, invatand, la televizor, cu o bere in mana, de la campionii Turului Frantei : Cadel Evans, Bradley Wiggins sau Chris Froome . De ciclistul cu nume de cosmonaut nu mai amintesc, sa nu credeti ca am luat si eu stimulente inainte de spinning . Nu, doar un ceai de sunatoare pentru neutralizarea sucului gastric si cateva boabe de mustar pentru o respiratie placuta .
Odata urcat in sa, te asezi comod, strangi ghidonul in cele doua palme si astepti comenzile instructoarei . Pe care le vezi, dar nu le auzi . Pentru ca aceasta (instructoarea) a pornit, mai intai, cea mai puternica muzica auzita vreodata . Una mai tare decat un uragan evadat in largul Pacificului . Deschizi gura, ca sa nu-ti pocneasca urechile si te concentrzi la buzele celei din fata ta . Nu ca ar fi pline si stralucitoare, dar incerci sa prinzi cuvintele pe care le rostesc . Incepi sa imiti ceea ce vezi, pedaland ca nebunul si, prin vuietul taifunului muzical auzi : “SUUUSS !” . Te uiti la tavan, nimic special, niste conducte si vreo trei neoane . Trebuie sa fie altceva . Si iti dai seama de acel altceva in momentul in care simti privirea Adinei cum te arde in frunte . Ea e in picioare, pedaland cu furie si ochii ei iti spun : “Sus, magarule, nu mai contempla Capela Sixtina . Ai venit sa faci sport, nu sa casti gura dupa cai verzi pe pereti”. Te conformezi si de atunci inainte iti juri ca nu iti mai dezlipesti privirea de pe maieul indigo al celei din fata ta . Ca sa nu ti-o mai furi iar, in fata tuturor . Am uitat sa va spun : in sala, cu tine mai sunt inca 8 concurenti, disciplinati, cuminti, ascultatori, atenti la comenzile profesoarei, gata sa te inghita din priviri daca indraznesti sa le strici antrenamentul . Antrenament ce este de abia la inceput . Si care continua cu pedalari din toate pozitiile : in sa, in picioare, in mersul piticului, in pasul strengarului, cu mainile drepte, incrucisate, la spate sau pe cap . Toate, acompaniate de comenzile venite din corzile vocale ale Angelei Gheorghiu-La Vuelta din fata ta : “SUUUSS, JOOOSS, IN FAAATAA !”, strigate ce ar acoperi si motoarele unui Airbus 380 care s-ar incorda pentru decolare . Dar cel mai dramatic moment este cel in care ti se ordona “IN SPAAATE”, Adina mutandu-si, cu usurinta, centrul de greutate in spatele seii, pedaland de acolo . Pentru ea a fost usor, n-a trebuit sa ia o oarecare inaltime, miscare pe care o imiti si tu uitand ca noi barbatii avem o alta configuratie, ce uneori ne creeaza probleme la trecerea unor obstacole . Urli, dar nu te aude nimeni, strangi din dinti, iti inghitit lacrimile si continui sa invarti picioarele in timp ce ti se rotesc si ochii in cap, limba in gura si globulele rosii in sange . Ai totusi satisfactia, ca dupa o jumatate de ora, sa te obisnuiesti cu ritmul dracesc si sa ai o modica multumire ca vecinii tai au cedat deja : blonda din stanga s-a dat jos de pe bicicleta si a inceput sa vorbeasca la telefon, individul chel si burtos din dreapta s-a dedicat activitatii de citire a mail-urilor de pe telefon, pedaland in dorul lelii . Vazand starea de relativa acalmie aparuta undeva la melodia a opta, una mai lenta si mai accesibila, risti o gluma : “Doamna profesoara, mi s-a spart cauciucul la roata din fata, ce fac ?”, dar semnul de intrebare iti ingheata pe chip vazand lucirea subtire si ascutita, de OLC 37 (otel carbon de calitate), din ochii Adinei .
Antrenamentul s-a terminat cu marea incercare de a te da jos de pe sa si a face cei cativa pasi pana la usa . Ai noroc cu un ins binevoitor, ce se antrena cu niste greutati, care te cara pe brate pana in vestiar . Picioarele tale vor avea timp de cateva ore consistenta plastilinei si frecventa de tremurare a unei piftii . Ai castigat, totusi, o singura competitie : balta de transpiratie lasata sub bicicleta ta a fost mai mare decat ale celorlati colegi de suferinta, semn ca macar ai ars cateva sute de calorii .
La plecare, tarandu-ti pasii pe aleea principala a mall-ului, vezi cum Adina se strecoara discret in camera intunecata a unui solar dintr-un centru de frumusete . Si de abia atunci iti pica fisa : ca sa rezisti la o ora de spinning este musai sa ai o spinare sanatoasa si bronzata .
*poza de aici