“Iubesc tradarea, dar ii urasc pe tradatori”, ar fi declamat Cezar, nestiind care ii va fi sfarsitul . Farfuridi, personajul lui Caragiale, a preluat din zbor citatul amestecandu-l cu “strabunii nostri, cu Mihai Bravu si Stefan cel Mare”, ducandu-l spre derizoriu .
Eu, fascinat de jucariile cu doua roti, pot afirma prelungind vorbele mult mai celebrilor mei inaintasi : “Iubesc motocicletele, dar ma tem de motociclisti” . Iubesc motocicletele si … motociclistele, avand curajul sa afirm ca o motociclista imbracata intr-un costum de piele neagra, cu chipul ascuns misterios de o casca argintie, aplecata voluptos peste ghidon, gonind, cu pletele negre fluturand in aer, spre nicaieri, este imaginea celui mai gratios, subtil si, in acelasi timp, puternic, viu si intens accent feminin . Ce nu poate fi depasit decat de tabloul unei femei asezata in spate pe motocicleta, un desen perfect al erotismului, o simetrie totala a liniilor, curbelor si a simturilor …
Dar sa revenim la motociclisti, la barbati …. Si sa incep cu mine . Intotdeauna m-am visat calare pe o motocicleta, ambaland motorul, vibrand cu toate simturile la miscarea tulburatoare a cilindrilor in pistoane . Mi-am implinit visul, devenind un “biker de duminica”, un “lonely rider” ce incearca, prin politete si atentie, sa-i respecte pe ceilalti colegi de trafic . Indiferent ca acestia sunt automobilisti, carutasi, biciclisti sau motociclisti .
Povestea mea este scurta, dar pilduitoare . Acum cateva zile ma apropiam de un semafor . O intersectie aglomerata, cu trei benzi pe sensul meu, asa ca, pentru a fi mai in fata, m-am strecurat cu masina de pe banda a doua pe prima . M-am asigurat, dar n-am vazut o motocicleta ce se afla cu 10 metri in spatele meu . Barbatul aflat in sa a franat si m-a depasit usor fara sa se intample nimic . Dupa ce a trecut de mine a intors capul, si-a ridicat viziera, ca sa-i vad miscarea buzelor si mi-a strigat o expresie care incepea cu un sinonim al verbului “a introduce” pus la modul conjunctiv, continua cu un complement direct ce nu poate fi reprodus si se termina cu numele unei rude foarte dragi . I-am privit fata si mi-am dat sema ca nu este nici Marc Marquez, Valentino Rossi nici atat, nici macar Casey Stoner, si nici un biker-politist aflat in afara serviciului. Avea doar o fata de bobonete (stiti voi, cel cu mcurcubeul de pe cerul gurii) si m-am uitat la el asa cum l-a privit Piturca pe Messi la amicalul cu Argentina, facandu-l pe acesta sa regurgiteze tot meciul . Am oprit la semafor in spatele lui, am vazut cu coada ochiului ca mai sunt 43 de secunde pana la verde si am actionat . Mi-am luat din masina o sticla de apa, un pix gasit in torpedo si o moneda de 50 de bani cazuta intre scaune . M-am apropiat de el din stanga . Cu piciorul drept, cu varful acestuia, i-am ridicat levierul schimbatorului de viteze, aducandu-l la punctul mort, iar apoi, pana sa se intoarca spre mine, fulgerator, am coborat cricul, impiedicandu-l astfel sa plece de pe loc . Motoreta s-a inclinat, dezechilibrandu-l pe calaret si depunandu-l in bratele mele . L-am indreptat cu un umar pus in piept, i-am traz viziera in sus, l-am privit scurt in ochi si am golit continutul sticlei in spatiul dintre obraji si buretele castii . Reactia lui a fost cea asteptata : si-a ridicat mainile la cap incercand sa-si scoata casca . Asta am si vrut, i-am prins manecile gecii, am tras tare de ele, reusind sa-i ascund mainile inauntru . Am prins bine capetele, innodandu-le strans si fixandu-le trecand pixul prin cele doua butoniere . I-am imobilizat astfel partea de sus a corpului ce semana acum cu jumatate de mumie uda . M-am uitat la cronometrul semaforului, mai erau 25 de secunde … In timp ce Sneferu se zbatea ca o hamsie in tigaie, am strans maneta ambreiajului, am ridicat cricul si am apasat scurt levierul schimbatorului de viteze . I-am tras viziera peste ochi, pregatindu-l astfel de plecare si am rotit maneta de acceleratie la maxim umplandu-i de fum pe cei din spate . Acul turometrului a sarit spre zece mii, iar motorul a tipat disperat catre ferestrele din jur . Am dat drumul acceleratiei, am ranjit spre faraon si am aruncat moneda in aer . “Hasta la vista, baby !” au fost ultimele cuvinte pe catre le-a auzit, in timp ce mana mea stanga se desclesta incet de pe maneta ambreiajului sub privirea lui lesinata . Motocicleta a pornit ca din tun, inclinand-ul inertial, in spate, pe calaretul ce parea putin mai viu decat o sperietoare de paie . A sarit o bordura, s-a aplecat spre stanga si, spre norocul tuturor s-a oprit, in cele din urma in roata mare, de cauciuc, a unui troleibuz oprit la urmatoarea intersectie depunandu-si povara, cu un dublu salt, pe peluza din fata unei farmacii . Instinctiv am intins mana stanga si am prins moneda ce se apropia de asfalt . Am bagat-o in buzunar si am privit triumfator spre semafor . Mai erau 5 secunde . M-am aruncat in masina si am demarat inchipuindu-mi ca sunt in pole position la Silverstone .
* orice asemanare cu situatii sau personaje reale este pur intamplatoare
