Bianca acceptase din prima propunerea celei mai bune prietene, Simona . Erau amandoua de cateva luni singure, in sensul pe care femeile il simt cel mai profund. Si una si cealalta se saturasera de o existenta marcata doar de cate un sarut fugar, primit din obligatie dimineata, de un telefon pe zi transformat in ultima vreme intr-un SMS cu mai putin de 20 de cuvinte, de hainele luate de la spalatorie, de usa de la sifonier care statea sa cada, de mesele de seara alcatuite in proportie de 80% din cartofi prajiti . Si luasera amandoua o hotarare istorica : in aceeasi zi inghesuisera intr-un troller si doua sacose mari de Metro toate lucrurile ce apartineu, de acum, fostilor, si le lasasera in fata apartamentului . Scimbara si yala si-si stersera si pozele cu “ei” de pe Facebook .

Toate au fost bune si frumoase pana mai ieri cand si-au dat seama ca a venit vara si ca nu au cu cine sa plece in vacanta . Asa ca s-au gandit sa rezolve problema cu un joc . Se vor duce la vitrina frigorifica de la etajul 1, o vor deschide si, cu ochii inchisi, vor lua o sticla de Coca-Cola cu eticheta personalizata. Stiti voi care, acelea cu cele mai cunoscute nume romanesti . Iar numele, de fapt persoana aleasa va trebui sa fie convinsa sau cucerita sa mearga cu Bianca sau cu Simona in concediu . Cea care se va misca mai repede si va pleca prima in vacanta de mana cu persoana respectiva va primi de la cealalta biletele de avion pentru destinatia dorita . Zis si facura . S-au legat la ochi, s-au dus una pe cealalta in fata frigiderului si au ales . Bianca “a pus mana” pe Dan .

Cum care Dan ? Cel care o surprinsese asta primavara cu un martisor in forma de pisica cu fundita . Baiat timid, dar atat de timid, incat nu a profitat sau n-a inteles zambetele si invitatiile cu subinteles ale Biancai, de parca era Sfinxul din Bucegi .

 

sea_by_swangiirl

 

Dar acum era alta treaba si Bianca era hotarata sa plece cu Dan, pe banii Simonei in Grecia . Asa ca isi facu rapid un plan de cucerire, in doar 3 zile, a sfiosului ei coleg . O lua cu inceputul . In dimineata urmatoare se duse tiptil in garaj, localiza masina lui Dan si desena cu rujul o inima mare, rosie sub care scrise B+D = Love . Se duse apoi repede in biroul lui, se asigura ca nu este inauntru si ii lasa pe masa doi covrigi simpli, dar inlantuiti . Ii luase ceva timp sa o convinga pe femeia care impletea aluatul in chioscul de la metrou, timp si, mai ales, un iepuras dintr-o colectie mai veche, dar meritase . Iesisera din cuptor doi covrigi aurii, ca doua inele nedespartite pe viata . Langa cei doi covrigi ii lasa si cartea sa de vizita, pe care sublinie cu markerul numarul de telefon . Regia era facuta, astepta acum sa intre in scena personajul principal . Adica Dan … Care suna fix cand se astepta mai putin, in timpul unui meeting . Se scuza si iesi doua minute, gata sa asculte infiorata vorbele de la celalat capat al eterului (telefonul era mobil, nu fix) . Auzi o voce emotionata, usor neclara, s-ar fi putut ca barbatul tocmai sa fi terminat de mancat covrigii, un glas care ii propunea sa se intalneasca la pranz, la cantina. Era exact ceea ce astepta, asa ca accepta imediat. Inchise bucuroasa si se uita la ceas . Mai avea exact 20 de minute . Uita de meeting si se duse glont la baie . Trebuia sa-si verifice tinuta si sa indrepte imperfectiunile inerente jumatatii de zi petrecute la birou . Se uita in oglinda cu un ochi mai mult decat critic si ceea ce descoperi ii facu ochii sa zambeasca . Parul, usor carliontat, suporta inca bine vopseaua deschisa, de vara, cu care il inzestrase acum doua luni . Isi lasase o suvita pe frunte, rebela, arma irezisstibila de seductie chiar si pentru un pranz corporatist . Rochia turcoaz, subtire, diafana, cu mici buchetele de flori caramizii pe poale era piesa forte a intregului ansamblu . Cordonul ingust ii punea in evidenta talia subtire, de viespe, iar decolteul lasa sa i se vada rotunjimile uniform bronzate . Picioarele, si ele aramii, contrastau placut cu sandalele albe, simple, cu toc scurt . Pozei, pentru a fi perfecta, ii lipseau niste pete de culoare, pe care le desena intr-o clipa cu putin fard violet pe pleoape si cu o dunga de ruj sangeriu pe buze . Gata, fugi la lift, apasa pe butonul 0 si porni spre cantina. Intra calma, eleganta, indiferenta, ca sa nu-i dea senzatia ca alearga dupa el si isi puse o salata pe tava . Il vazu si Dan la coada la casa, ii facu un semn cu mana si se duse langa el . Acesta, galant, plati mancarea amandurora, un semn clar al drumului bun pe care se afla Bianca . Se asezara la masa, undeva afara, la aer, mangaiati de vantul cald de iulie si conversatia se lega imediat . El ii spuse ca ii place cum deseneaza si ca ideea cu inelele covrigilor a fost interesanta, ea deschise discutia despre concediu si mai apoi si despre ofertele bune care sunt anul acesta in Grecia, totul mergea pefect, cand telefonul ei suna pe ritmuri de “Pink” . “Cine incearca sa ma deranjeze tocmai acum ?, isi spuse inciudata “ . Era Simona . “Bianca, ghici ce mi s-a intamplat ?” “Ce ?” Stii ca eu am tras ieri din frigider “Claudiu” . Si azi ma suna “fostul” sa-mi spuna ca vrea sa se impace, ca are doua billete in Malta, si ca i-ar placea sa mergem impreuna si sa mai incercam inca o data …” “Si, ce daca, nu se pune, pe “fostul” tau il cheama Marian, n-are nicio legatura cu pariul nostru “ . “Ba are, nu ti-am spus pana acum, il cheama si Claudiu . Marian-Claudiu . Si … si … cred ca am castigat … Alo … alo … mai esti acolo ?”

Ce sa va mai spun, doar atat, a doua zi, Bianca a venit la serviciu cu alta culoare la par . Mai norocoasa, crede ea .

*poza de aici