O blonda in Zara, cu o poseta mare, grea, pe un umar si trei pungi de hartie in mana cealalta . Isi ia un pulovaras alb, subtire, de pe un rastel si se plimba cu el prin tot magazinul . Poarta geaca de blugi incheiata doar la nasturele de jos, astfel incat i se vede tricoul, deschis la culoare, ce ii acopera bustul interesant . Greutatea posetei ii trage umarul drept in jos, facandu-l sa evadeze de sub tricou . Iar odata cu el , intr-o frumoasa solidaritate, sanul de pe aceeasi parte se trezeste si el din amorteala intinzandu-si, curios, gatul peste marginea tricoului . Totul revine la normal atunci cand blonda isi ridica mana incepand sa caute in adancimea posetei . Scoate un iPhone, trece de doua ori cu unghia lacuita in verde peste ecranul colorat si il pune grabita in buzunarul de la spate al blugilor . Pun pariu ca interesul barbatilor s-a mutat imediat spre partea posterioara, catre pretiosul aparat, liber si nepazit .
Sunt la un concurs de karate . Pentru copii si juniori . Stau in public si raman efectiv cu gura cascata atunci cand o vad pe blonda de ieri . E antrenoare la un club din Bucuresti . Iar culoarea ei preferata nu este albul, ci negrul . Mai exact centura neagra . Acum inteleg de ce era asa de dezinvolta ieri . Nu pricep de ce era singura, dar asta e alta poveste …
Mergeam astazi pe DN1 cu masina . Era spre seara, aerul se transforma incet-incet, dupa o reactie chimica necunoscuta, in aburi de ceata . In dreptul Balotestiului, o blonda facea autostopul . Daca v-as spune ca era blonda karatista de la Zara, cu siguranta ati crede ca am innebunit sau ca sunt frate cu baronul Munchhausen . Asa ca mai bine afirm ca era o blonda oarecare, casiera la Hornbach-ul din apropiere, care pierduse microbuzul de Ploiesti . Bineinteles ca nu am luat-o, stiind din surse sigure (Site-ul Politiei Romane si vechile emisiuni de educatie rutiera ale lui Virgil Vochina) ca o blonda ce sta in dreapta soferului reprezinta principala cauza a accidentelor ce se intampla pe timp de ceata … Ma opresc, nu mai scriu nimic, pe bazez pe imaginatia voastra, mult mai bogata decat a mea .
Mi-e si frica sa mai amintesc ceva despre “prietena” mea blonda . N-am vazut-o la cantina si nici nu m-am imprietenit cu ea pe Facebook . Daca as fi sustinut cu tarie toate acestea as fi riscat sa fiu confundat cu Petrica, personajul din “Petrica si lupul” . Asa ca astazi am fost cuminte si, ca sa scap de orice tentatie, am luat-o pe autostrada . Acolo nu e decat o singura, suprema ispita : cea a vitezei . Macar sa incerc sa bat recordul lui Baumgartner …
Ma intorc astazi de la piata . Pun masina cu botul in poarta si arunc asa, in treacat, o privire in oglinda retrovizoare . Incremenesc instantaneu . In spatele meu, pe partea cealalta a strazii se odihnea parcat pe trotuar un Audi TT . Cenusiu, puternic, misterios si tacut . Utimul model si RS pe deasupra . Iar prin geamul lasat al portierei se vedea, si n-o sa ma credeti cu nici un chip, capul de papusa al unei blonde . Emotia mi-a aburit imediat ochelarii asa ca nu m-am dat seama daca este blonda karatista de la Zara, stiti voi, cea din povestirile de acum doua saptamani, sau alta . Am bagat masina in curte, atingand in trecere, cu oglinda, tomberonul de gunoi, am asteptat cateva zeci secunde sa mi se limpezeasca privirea (si mintea !) si m-am intors sa inchid poarta . Nu trecusera decat 4 minute de la supriza avuta dar, ceea ce am vazut acum a avut darul sa ma inspaimante si mai tare . Masina era la locul ei, frumoasa, stralucitoare ; blonda, in schimb, disparuse . Geamul era ridicat, ea nu se mai vedea in masina . M-am uitat rapid in lungul strazii, nimic, nici urma de blonda . Strada era pustie la ora aceea, doar cateva babe veneau incet de la biserica . Parca intrase in pamant sau se evaporase . Imediat mi-au trecut prin cap mai multe ipoteze : era o vrajitoare si a decolat pe o matura sarbatorind Halloween-ul ori era ascunsa sub bord incercand sa lege doua fire cu care sa porneasca masina, fiind o hoata indrazneata si experimentata . N-am verificat nici una dintre aceste supozitii, mi-am zis ca am luat-o razna din cauza trecerii la ora de iarna si m-am dus sa ma culc . Voi ce ati fi facut in locul meu ?
Vizitez Pelisorul . Stau cuminte la coada impreuna cu un grup de prescolari indragostiti de arta inceputului de secol XX . Intru in castel, imi pun niste papuci prea mici si ma apuc sa admir sarguincios interioarele, mobila si portelanurile . Ajung la etajul 1 la galeria de tablouri . Regina Maria, mamoasa si grijulie, a comandat tablouri pentru fiecare copil al ei . Il privesc pe Carol … 20 de ani, mandru, imbracat in uniforma militara, zambind smechereste pe sub mustata . Alaturi, pe perete, “sta” surioara Marioara , frumoasa, gratioasa, ascunzandu-si parul negru sub o palarie rosie, cu boruri largi . Ii fac cu ochiul lui Mignon si trec linistit mai departe . N-o sa credeti ce s-a intamplat in secundele urmatoare ! Cineva m-a fluierat usor din spate . M-am intors surprins si am vazut, nici nu am curaj sa va spun, o fac totusi … am vazut deci tabloul Marioarei prinzand viata . Tanara de pe perete isi schimbase trasaturile si se transformase in binecunoscuta blonda karatista de la Zara, posesoare a unui Audi TT ultimul tip . Culmea, imi facea cu ochiul, asezandu-si cochet suvitele aurii dupa ureche . Dupa 20 de secunde de uluiala, am dat fuga urland pe scari, speriind copiii ce se inghesuiau sa vada picturile Reginei . Am iesit afara, cu papucii uitati peste adidasi, si atunci mi s-a rupt filmul . M-am trezit peste o ora, in fata Pelesului, langa soclul statuii lui Carol, mangaiat de soarele tarziu de toamna si lins pe mana dreapta de un Labrador cu zgarda rosie . Punct .
Sunt in aeroportul Otopeni . Insotesc pe cineva ce pleaca peste mari si tari . Ne asezam la coada la check-in si asteptam cuminti sa ne vina randul . Lume multa, aglomeratie, discutii de genul “Ce ai fa, ai innebunit, cum sa beau o cafea de 8 lei ?” . Deodata, in linistea aparenta a terminalului, se aude in spatele meu un latrat . Ma intorc, evaluand in gand decibelii canini, cu privirea calibrata la 50 de centimetri de sol . Nimic, nimeni . Cobor privirea inca 20 de centimetri si atunci imi intra in raza vizuala un ghem de lana, pufos, cu o coada miscandu-se ca un pendul cu frecventa “niu egal cu unu pe te” . Il privesc adanc in margelele ochilor si cu puterea mintii il fac sa latre si sa se repeada la piciorul unui olandez ce statea linistit la coada . Surprins, acesta incepe sa emita un sir interminabil de sunete, alcatuit din cele mai urate consoane din lume : j, sh, h, v, q, r, t, etc . “Mingea de puf” se potoleste si atunci, curios, incerc sa aflu cine se afla la capatul celalalt al lesei . Usor, cu incetinitorul, ca in “Matrix”, imi ridic ochelarii spre altitudini omenesti . Mai intai vad niste cizme rosii, interminabile, cu cateva tatuaje florale . Clar, sunt de piele, n-am auzit de tauaje facute pe musama . Explorarea mea continua cu o pereche de blugi mulati pe niste picioare lungi, terminate in rotunjimi si curburi de vis . Urmeaza un pulover alb si pufos ca si patrupedul mai sus-mentionat (hopa, imi zic, am dat peste Cruella de Ville, o criminala in serie, cu ochii oblici, ce creste caini, ii ucide, le jupoaie blana si apoi ii mananca) . Ingrozit mai ridic putin privirea … si ajung la piept, intr-un loc unde, probabil, n-a mai avut caini si, implicit, material de pulover . Asa, dupa estimarile mele, i-ar mai fi trebuit vreo doua-trei bucati . Se pare ca olandezul agresat mai inainte nu are aceeasi parere pentru ca de la momentul atacului a ramas cu capul sucit spre locul neacoperit . Imi intra in raza dioptriilor parul care, atentie !, este de un auriu metalic, orbitor si imi blochez privirea in sclipirile de turcoaz ale ochilor ei . Pentru ca, da, v-ati prins, este o ea, este blonda si, nu pot nici acum sa-mi revin, e chiar EA, blonda karatista de la Zara, posesoare a unui Audi TT si capabila de vraji ce o fac sa intre si sa iasa din tablouri . Am incercat imediat trucul cu care am hipnotizat catelul, dar raza de energie emisa de creierul meu s-a intors reflectata de lentilele ei de contact (aha, deci nu are ochii albastri, poarta lentile colorate !) si m-a pus imediat la pamant . M-am trezit dupa o jumatate de ora, dupa ce o domnisoara imbracata in uniforma, m-a readus la viata folosind “batul” cu care, de obicei, face controlul corporal celor care se duc la portile de imbarcare . Este bruneta si mai mult ca sigur traieste numai din salariul de la stat .
*poza de aici
