Veneam de la Bucuresti pe DN1. Otopeni, Balotesti, Saftica, Tancabesti, Ciolpani, Potigrafu, Puchenii Mosneni, Puchenii Mari, Romanesti, Barcanesti, Tatarani. Asta e lista completa a localitatilor prin care, de obicei, trebuie sa fii atent si la radare, pe langa biciclisti, pietoni, carutasi, vanzatori de legume si fructe si alti participanti la trafic. Scap cu bine de judetul Ilfov si ajung acasa, in Prahova. Bucuria revederii a facut sa-mi creasca nivelul de oxitocina din creier si sa mi se dezlipeasca ochii de pe vitezometru. Asa ca am intrat in Puchenii Mosneni relaxat si cu piciorul intepenit pe acceleratie. M-a ajutat si curba larga de la intrare care mi-a crescut inertia cu o forta egala cu em ori ve patrat pe er, zburatacind maturile si obiectele de papura si trestie expuse pe un gard de langa drum. Avantul mi-a fost taiat de miscarile agitate pe care un om imbracat in albastru le facea pe drum, in fata mea. “Ce-o fi cu asta, face autostopul in mijlocul drumului ?”, am mai apucat sa zic inainte de a-mi da seama ca e politist. Ma calmez si trag regulamentar pe dreapta langa Volkswagen-ul Polo scos din tipla si marcat cu insemnele atat de cunoscute. Imediat de portiera mea isi lipeste burta cel mai mai amabil politist din lume.
“Buna ziua, agent principal Capatana, va rog sa-mi prezentati actele”
Mi-am adus instantaneu aminte ca am citit pe nerasuflate cartea lui Marian Godina “Flash-uri din sens opus trei in la minor” asa ca m-am hotarat sa aplic sfaturile acestui purtator de cuvinte si de epoleti alegand o zicala veche romaneasca “vorba dulce mult aduce”. Am zambit in stilul reclamelor la pasta de dinti si mi-am potrivit glasul cu cel al povestitorilor din vechea emisiune “Noapte buna, copii !”
“Buna seara, imi pare bine de cunostinta. Va spun eu cum ma cheama, nu trebuie sa-mi verificati actele”
“Imi pare bine ca sunteti in forma, dar trebuie sa va stric putin buna dispozitie. Ati fost surprins de aparatul radar al Politiei Romane conducand cu o viteza de 92 de km/h. Sau 25.5 m/s, daca va este mai usor. Pot calcula si in unitati englezesti, dar nu cred ca va ajuta”.
Mi s-a deschis gura fara s-o pot controla si a ramas asa pret de cateva secunde pana am putut sa ingaim :
“Cum adica, surprins ? Ce metri pe secunda ?” Iar in sinea mea : “L-am invatat pe dinafara pe Godina, dar am dat peste tac-su!”
“Adica nu ati mai redus viteza, asa cum faceti toti de obicei atunci cand vedeti masina Politiei, si radarul v-a inregistrat cu 92 km/h. Sau 25.5 ….”
“Am inteles, nu e nevoie sa repeti. Dar unde era masina care m-a surpins, ca eu n-am vazut-o ?”, incerc eu o portita de scapare.
Zambeste superior si imi explica : “Chiar aici langa noi, dar dupa ea, sprijinandu-se de capota, era colegul meu cu pistolul in mana. Nu are gloante in el, ci o sursa puternica de lumina monocromatica, in spectrul invizibil, cu lungime de unda de 1200 de nanometri.”
“Fir-as al naibii, am dat peste un politist-fizician-savant, sa-mi dau palme, doar un noroc picat din cer ma mai ajuta”, cugetam impacat in mintea mea.
“Unde ati facut scoala de politie, la MIT, la Stanford ?” incerc totusi o gluma.
“Nu, la Campina, dar am studiat in paralel, pe Internet si putina fizica”, imi raspunde foarte serios.
“Putina, asa crezi tu. Mai ai un pic si te cauta astia pentru premiul Nobel”, continui divagatiile mentale.
“Dumneavoastra cu ce va ocupati ?”
“Lucrez in IT”, si imi rasare o farama de speranta.
“Adica in calculatoare”?
“Da, in orice fel de calculatoare”, plusez eu.
“Va pricepti si la calculatoare de bord ?”
“La … ceee ? Ce bord ?, ma repliez avand o banuiala urata
“Cum ce bord ? Bordul de la masina. De la autoturism, automobil, cum vreti sa va mai explic”
“Gata, gata, am inteles. Ai o problema cu masina din dotare ?”
“Da, exact. Seful nostru ne da in fiecare saptamana cate o tema. Astzai ne-a pus sa aflam cum se calculeza consumul mediu de combustibil si viteza instantanee. Daca stim, prindem un loc mai bun pentru radar, in Ploiesti, pe bulevard, langa chioscul de inghetata. Ne puteti ajuta ?”
“Cu mare placere, ce vreti sa stiti ?”
“Pai, eu cred ca pentru consum se masoara cantitatea de combustibil, distanta parcursa si apoi se face o banala impartire. Aici e simplu.”
“Da, corect”, incerc eu sa nu-l contrazic.
“Eee, la viteza instantanee apar problemele. Eu spun ca la viteza initiala ve zero se adauga derivata liniara a spatiului. Colegul meu, cel care v-a prins cu pistolul acum 15 minute, sustine altceva : viteza este rezultatul integralei simple de le 0 la t din acceleratia instantanee. Dar trebuie sa tinem cont si de traiectorie, in cazul in care sunt curbe, intervine si acceleratia centripeta. Ce ziceti, cine are dreptate ?”
Raman putin pe ganduri, imi calculez rapid sansele si iau decizia corecta :
“Stii ceva, ai completat procesul verbal de contraventie ? Da-mi-l sa-l semnez ca m-a luat cu dureri de cap. Si da-mi si mail-ul tau, o sa-ti raspund cat de repede pot”, ma declar eu invins
“Daaa, ne ajutati ? Multumim mult. Adresa mea de mail este rezultatul concatenarii numelor celor doi soti care au descoperit radiul. Uitati si procesul verbal, daca platiti amenda in 48 de ore obtineti un discount de 50%”.
“Bine, lasa, mai vorbim. Succes la examenele pe care vi le da seful”
Am demarat imediat cu o viteza initiala zero, dar care s-a transformat imediat in produsul dintre acceleratia de 10 metri pe secunda la patrat si te.
*Poza de aici
