Din cand in cand, amintirile din trecut revin in mintea si in imaginatia mea …

 

Sunt pe stadion . Inghet urmarind meciul Petrolul – U Cluj . Serban ma “umileste” recitandu- mi toata echipa si toti marcatorii din partidele acestui sezon . Eu am ramas in cap tot cu Dridea, Pahontu, Ionescu si, cel mult, Toporan, fratii Gusa si Bujorel Mocanu, jucatorii anilor ’80 . Tot stadionul face un karaoke urias cantand imnul Petrolului cu ochii atintiti pe versurile afisate pe tabela electronica . Atmosfera artistica, inaltatoare este completata de celebrele hituri “Mitica la puscarie” si “…..ie Dinamo” . Totul e schimbat in jurul meu, vechile degetare de seminte de dovleac cumparate cu un leu de la tiganci cu flori in par sunt inlocuite astazi cu pungi uriase de floricele . In minutul 10 marcheaza Adrian Cristea-Dragusanu . 1-0 pentru Petrolul . Sar in sus de bucurie si in acelasi timp imi decoleaza si punga de floricele din maini . Aterizeaza un rand mai jos in capul unui spectator imbracat din cap pana-n picioare in galben si albastru, culorile petrolistilor . Incerc sa-mi cer scuze, dar incremenesc instantaneu cand vad niste suvite blonde iesind de sub fesul cochet, cu mot . Iar cand persoana isi intoarce ochii de safir spre mine ma ia cu lesin . Era EA, blonda de la Zara, karatista, soferita, etc . Se uita adanc la mine, culege o boaba de porumb cazuta in abisul pieptului ei si si-o pune delicat intre dinti . Incepe sa o rontaie incet, senzual, si dupa ce o inghite, isi sterge degetul plin de grasime de nasul meu inghetat . Zambesc ca o antilopa gnu in fata unei leoaice, strig cat ma tin puterile “Hai Petrolul ! Victorieeee !” si ma prabusesc . M-a trezit Serban, la pauza, spunandu-mi “Vezi ca ai fost ales spectatorul meciului, strigatul tau s-a auzit pana la gara . Galeria vrea sa te aleaga seful ei “. Voi ce ziceti, sa accept ? In galerie nu sunt femei, blonde nici atat …

 

smile_by_nufan2039

 

Vazuta la Targul de Carte “Gaudeamus” . Lume multa, parcarile din jurul Romexpo arhipline, lansari de titluri, personalitati marcante ale culturii romanesti : Gabriel Liiceanu, Lucian Boia, Adrian Cioroianu si multi altii . Undeva, mai la margine descopar cateva standuri ale unor edituri din Republica Moldova . Domenii diverse, coperti colorate, discutii intre cititori si autori . Intr-un colt, un barbat trecut de prima tinerete, distins, cu un fular imens la gat, face conversatie cu cativa colegi . La un momemt dat, o femeie cu o pereche imensa de ochelari se apropie de grup agitand o carte in mana . “Scuzati-ma, domnule, mii de scuze, am pierdut lansarea dumneavoastra de carte . Puteti sa-mi dati un autograf ?” . “Stimata doamna, sunt ocupat acum, chiar nu am timp, discut cu cativa prieteni si colegi, iar pe urma incepem o dezbatere importanta despre rolul scriitorului ca model in societate .” “Am venit tocmai de la Tecuci, stiti sunt o cunostinta a doamnei X, amica dumneavoastra pe care ati cunoscut-o anul trecut la bai la Govora . Vorbim in fiecare zi de dumneavoastra, sunteti scriitorul meu preferat . Doar o semnatura va rog, dureaza cateva secunde .” “Imi pare rau, chiar am o treaba urgenta acum, veniti mai tarziu”, incerca distinsul scriitor sa se apere uitandu-se insistent, cu pofta chiar, inspre masa de la care il ridicase insistenta cucoana . “Va rog, va promit ca mai cumpar inca 10 volume din opera dumneavoastra !”. Partial enervat, jumatate convins, scriitorul accepta si ii scrie cateva cuvinte pe prima pagina a cartii . Posesoarea cartii pleaca imediat multumita, dandu-i voie distinsului, remarcabilului autor sa se ocupe de actiunea, dezbaterea, discutia din care fusese intrerupt : aceea de a termina o doza de bere Ursus care il astepta cuminte si rece pe masa .
Apropo, la standurile vecinilor de peste Prut am vazut si o blonda . Inalta, voluptoasa, bust mai mult decat generos, ochi ametitori . Era alta, nu cea de la Zara, karatista, microbista, vrajitoarea, soferita, angoasa vietii mele …

Ma duc astazi la vot . La o gradinita din apropiere . Inauntru e la fel de frig ca afara . Doar ploaia a ramas la intrare, probabil ca nu are drept de vot . Toata comisia electorala, sttiti voi, acei oameni care stau la o masa lunga si iti dau stampila si buletinul de vot, este imbracata cu paltoane si fulare si blindata cu caciuli . O singura exceptie, politistul de la usa, antrenat si rezistent, sta in veston, mandru de tresele de pe umar . Ma intrept hotarat spre masa si cad instantaneu ca secerat tarand dupa mine fata de masa pe care stateau cuminti zeci de foi de hartie si cateva cesti de cafea . Pline . Ce s-a intamplat ? Cu doar cateva zecimi de secunda inainte, am vazut dupa gluga tivita cu blanita alba, artificiala, a unui cojoc negru din piele de ied, cateva suvite blonde . Ati ghicit, era prietena mea blonda ! Ma ridic, imi cer scuze si cu o mana sovaielnica ii inmanez cartea de identitate . Ma priveste cu ochii ei albastri, clipind des din genele lungi, strangandu-si buzele pentru a-si uniformiza rujul rubiniu, si imi pune in palma un pix albastru atingandu-mi senzual degetele . Tremur, e foarte frig in sectia de votare, si simt un mare nod in gat atunci cand vad ca imi inmaneaza stimpila pe care a umezit-o in prealabil in cutia proprie de farduri, de culoare verde . Iau stampila si imi desenez in cap varianta de raspuns . Una decisiva . Intru dupa panza scurta, albastra si stravezie, deschid foile de vot si pun stampila verde pe patratul Uniunii Germane . Scriu alaturi si numarul meu de telefon si arunc victorios hartia in urna . Returnez pletelor aurii stampila inganand un sugestiv “Auf Wiedersehen” si facandu-le nevinovat cu ochiul . Acum astept sa ma sune, sper sa numere ea voturile si sa inteleaga asocierea mea naiva facuta intre germani si blonzi . Iar votul meu sa nu fie anulat, ca doar un numar de telefon nu a fost si nu va fi niciodata vulgar .

Ultima intalnire cu blonda din poveste sau de poveste . Din anul acesta, bien sur …. Ma duc cu masina la spalatorie . Astept frumos la rand, intru la “interior” si acolo peste cine dau ? Peste Mos Craciun ? Nuuuuu ! Peste blonda ce se invartea agitata in jurul unui Tuareg cenusiu . Blonda ca blonda, cizmulite albe, imblanite, jeansi mulati pe un posterior …. dar sa nu intram in amanunte, suntem la ora la care este necesar acordul parintilor …. sa continuam … o helanca rosie peste care aruncase un cojocel traditional si o bentita pufoasa peste urechi . Semana putin cu Mos Craciun, de fapt cu Miss Craciun . Deci blonda ca blonda, dar masina arata bestial : cauciucuri mari, puternice, bullbar, praguri nichelate, piele aurie in interior, ornamente de lemn lacuit peste tot . Super masina, super nemtii care au facut-o . Deja priveam blonda ca un accesoriu, ca un breloc banal la o masina de poveste . Asa ca nu i-am acordat nicio atentie, dar am suferit enorm atunci cand s-a urcat la volan, a trantit usa cu nervi facand parca vopseaua sa sara de pe tabla si cand a accelerat fortand motorul sa suspine de durere .Si a mai si invartit tarziu de volan, impingand in perete oglinda retrovizoare din dreapta . Si pot sa jur ca atunci, in argintul ei, am vazut cateva lacrimi . Se pare ca si masinile sufera, nu-i asa ?

 

*poza de aici