Facultatea a venit pentru noi, baietii, dupa un an de armata, plin de activitati ostasesti pe ogoarele patriei si marcat de atmosfera “academica” din cazarma de la Ploiesti . Am ajuns aici, in aceste amfiteatre, maturizati si dornici de “a gusta” din plin din farmecul vietii studentesti . Am gasit niste colege dragute si ambitioase, care isi mai aminteau ce inseamna limita unei functii, o integrala sau o derivata si niste profesori de matematica care radeau de noi atunci cand nu stiam sa calculam determinantul unei matrici de ordin 3 . Prima sesiune a insemnat pentru multi si primul cucui facut in pragul de sus al examenelor . Ritmul de invatare din liceu nu se mai potrivea, ne trebuia altceva, mai profund, mai orientat, mai dens si mai “targetat” . Asa am ajuns in vara, cand am aflat ce insemana sa dai 5 examene extreme intr-o singura luna, unele dintre ele avand si cate 52 de cursuri . Merita efortul, chiar si numai pentru momentul in care ieseai din sala de examen, cu fata transpirata si cu cravata desfacuta la gat, fluturand carnetul, pe a carui fila de hartie stralucea, proaspat scris cu cerneala, un 5 muncit, care facea cat 3 examene de admitere luate cu 10 .

Anul I a fost un an boem, cu multe “Baluri ale bobocilor”, cu iubiri neimpartasite, cu renuntari si disperari, cu nostalgii dupa anii de liceu . Alergam ametiti pe holurile faculatatii, cu teancul de cartele sub brat, grabiti sa ajungem la mastodontul numit Felix, cel care inghitea sute de instructiuni Fortran si scuipa minusculi fluturasi de hartie pe care mai intotdeauna scria “Abandon du travaill !” .

Anul II a adus un echilibru necesar, rupt oarecum de examenul de “DCE”, dar restabilit imediat de coeziunea care se crease deja intre noi, cei care imparteam acum si aceeasi condica, si aceeasi camera de camin, si aceeasi cantina .

Anul III a fost anul deciziilor . A sau C ? Automatizari sau calculatoare ? VI, GI si TI sau MP si AP ? A fost anul in care am aflat cum se foloseste un floppy de 8 inchi, in cate minute porneste un M 118 si cum se crie un text cu doua degete folosind “Wordstar” .

 

 

Cel de-al patrulea an ne-a adus o frumoasa “excursie de studii” in care am putut admira realizari ale epocii trecute : Uzina Oltcit din Craiova sau fabrica ce producea celebrul TIM-S din Timisoara . La orizont, undeva inca departe, aparuse spectrul “repartitiei” . Si toata lumea cauta solutii : unii (mai sarguinciosi) alergau dupa note cat mai bune, altii sperau ca intrand in partid vor avea mai multe sanse, multi au profitat si si-au convins prietenii sau prietenele sa mearga la Ofiterul starii civile pentru a evita situatii de genul : el, proaspat inginer la Statia de pompare din comuna Frumusica, judetul Botosani, ea, stagiara la Avicola Dumbrava, din judetul Mehedinti .

Ultimul an a fost fara istoric … Ravaseala din decembrie a transformat brusc cele doua tabere . Profesorii s-au imblanzit – cred ca peste 90% din notele de la examane au fost de 10 – studentii s-au radicalizat . S-au organizat in Sindicate, au inceput sa aiba opinii politice ferme . Ce mai, facultatea se terminase, intrasem in randul lumii, beneficiind si de ultima, dar si de cea mai lejera repartitie din istorie .

Si uite asa, cei 5 ani au trecut pe nesimtite, si noi ne-am imprastiat in toate zarile, foarte multi undeva in emisfera vestica , in jurul Marilor Lacuri ; cativa inca in tara, construind din fire de speranta viitorul copiilor lor, gandindu-se ca intr-o zi, ei, copii lor, vor intra cu o mapa sub brat in amfiteatrul EC 105 si profesorul, atunci cand va face prezenta (daca se mai face), va tresari in momentul in care va striga un nume, va ridica privirea spre el, cel strigat, ii va cerceta chipul senin si curat, incercand sa vada dincolo de el, undeva cu 20 de ani in urma, un tanar, aprins de pasiunea cunosterii, ce promitea sa devina un stralucit inginer .

 

*poza de aici