Femeia din fata ei nu avea nimic din stilul unei vrajitoare clasice . Era tanara, frumoasa, imbracata intr-un taior bine croit pe trupul zvelt . Globul de cristal era inlocuit cu un laptop ce schimba ecranele si informatiile in functie de ce raspundea fiecare . N-ar fi vrut sa discute cu ea, dar chipurile fericite ale celor din fata ei o convinsera . Isi sopti numele, data nasterii, spuse cate ceva despre ce ar fi vrut sa faca in viitor si astepta verdictul computerului . Ghicitoarea moderna isi tuguie buzele si ii spuse, nu fara o urma de invidie : “ … o sa calatoresti … mult … si intr-o buna zi, pe neasteptate, te vei indragosti !” . Inchise ochii, si-l imagina calare pe un cal alb, imbracat ca un print si vru sa o intrebe mai multe detalii, cum arata EL, ce varsta are, va fi o dragoste platonica sau nu, dar cand deschise ochii in fata ei zambea Andreea, colega cu care impartea biroul de la etajul 1 . Femeia cu laptop-ul disparuse, dar bucuria vestilor aflate o facu sa nu se gandeasca la evaporarea aceasta, misterioasa .
A doua zi era duminica, se scula vesela, bine dispusa si se duse, ca de obicei la targul de vechituri din fata Muzeului Taranului Roman . Cauta acum o piesa de mobilier pentru bucatarie . Si acolo, printre ceasuri, decoratii comuniste, cutite, oale vechi, masini de cusut si tablouri cu tiganci, o intalni pe femeia care ii prezisese cu o seara inainte ca se va indragosti . Printr-o “fericita” coincidenta avea piesa pe care o cauta . O cumpara, fara sa o intrebe nimc despre ziua precedenta si la sfarsit simti cum ii strecoara in palma catifelata si un saculet de catifea . “Ia-l, are pe fundul lui cateva fire uscate de “iarba dragostei” . O sa te ajute, crede-ma” .
Aproape ca fugi catre casa … Se schimba de haine, lua un ibric si fierse firele cenusii, uscate . Turna lichidul intr-o cana si, cu voluptate, inghiti toata potiunea .Trecura doar cateva minute pana cand elixirul isi facu efectul . Efluvii de caldura ii inundau tot corpul producandu-i o usoara stare de ameteala . Amintiri demult uitate ii defilau prin minte fortand pleoapele sa acopere castaniul ochilor… Mana i se inclesta de spatarul celui mai apropiat scaun si cu un oftat de durere se aseza jos . Vag, ca prin ceata, vazu silueta unui tanar . Inalt, brunet, cu alura sportiva, privind-o zambind din spatele unor lentile subtiri de ochelari . Simti un fior in stomac si isi dadu seama unde se afla . Alaturi, nu departe, se vedea cladirea veche, cenusie a facultatii in care invata . Tanarul se indrepta spre ea, iar de undeva din spate, se auzea zgomotul strident al unui tramvai .
Se opri la doi pasi de ea si ii spuse : “Nu vrei sa te conduc acasa ?” . “De ce ?”, veni imediat replica . “Pentru ca asa trebuie !” si fata ramase usor descumpanita . Baiatul profita imediat de nehotararea ei, o lua de brat si urcara amandoi in tramvaiul care oprise in statie . Era cald inauntru, dar temparatura ei interioara crescuse mai ales datorita energiei propulsate in valuri de bataiile de ciocan ale inimii . Il stia pe baiat, fusesera in aceeasi clasa, acum invatau la aceeasi facultate, dar niciodata nu schimbasera mai mult de o duzina de cuvinte : “Ce mai faci, cat ai luat la examen, etc” . Era genul de baiat timid, care se inrosea puternic atunci cand vorbea cu fetele, dar pe care te puteai baza oricand. Acum, stand atat de aproape de el, ii simti o puternica siguranta de sine si dorinta de a comunica mai mult . Isi recapata suflul, isi aranja o suvita de par dupa ureche si pronunta foarte clar cuvintele ce la pregatise in minte : “Nu e nevoie, ma descurc si singura !” . Vorbele ei fura intampinate de un zambet larg aparut pe fata baiatului . Simtea o forta puternica, ca o briza puternica careia nu-i puteai opune decat o fata acoperita de o esarfa colorata . Se simtea dominata si nu stia cum sa scape de aceasta presiune . Baiatul o apuca din nou de mana si, instantaneu, toata tensiunea acumulata in cele doua corpuri se descarca cu un zgomot abia perceptibil . Tramavaiul isi continua drumul pe sinele strambe, printre casele, ce de aici, de la inaltimea ferestrelor “miscatoare”, pareau mici, de papusi . Fata isi trase brusc mana din cea a baiatului . Parea fericita, scapase in sfarsit de starea de apasare, simtea ca legatura dintre ea si baiat se rupse, eliberand-o . O arsura puternica, simtita in palma mangaiata de baiat o trezi la realitate . O intoarse repede spre ochii uimiti si observa un S ce pulsa usor intre linia vieti si cea a dragostei . Era ca un sarpe micut ce isi gasise culcus in liniile fine, de paianjen, ale pielii . Il atinse cu teama si in momentul urmator, cu o fluturare uriasa de aripi, baiatul, tramvaiul, casele, celelalte lucruri disparura in neant . Se trezi intinsa pe patul cel vechi, din dormitor . Catve clipiri de pleoape fura de ajuns pentru a-si reveni complet . Respira usurata, bucuroasa ca nu fusese decat un vis (prea lung totusi …) . Isi pipai corpul, era intreaga, nu patise nimic rau, dar cand isi stranse pumnul stang tipa scurt de durere . Era acolo, exact ca in vis, putin mai sters de trecerea anilor . Era semnul magic, veriga ce ii va uni de acum inainte viata, iubirea si destinul .
*foto de aici
