Nu este o specie deosebita si nici o creatie specfica vremurilor grele prin care trecem . Este doar o adaptare la mediu, un mimetism la conditiile actuale, o trecere perfecta la ritmul de munca presupus de o societate alerta . Este prelungirea fireasca a sefului de acum douazeci de ani care avea Dacie 1310, gri, la scara, o secretara oxigenata si o usa capitonata cu piele la biroul de 50 de metri patrati . Este, daca vreti, o recunoastere peste secole a povestii atat de sugestive scrise de Nicolae Filimon si o metempsihoza a celebrului sau personaj .
Deci, sa pornim analiza prin exemple .
Subiectul nostru (proaspatul manager) isi incepe activitatea printr-o campanie de marketing orientata in primul rand catre colegi . Ii invita la o bere, si eventual o pizza, intr-o vineri atunci cand majoritatea au programul de week-end bine stabilit si foarte greu de schimbat . Le ofera tigari baietilor si bomboane fetelor, ambele categorii luate din provizia de 1-8 martie stransa cu multa silinta de nevasta-sa de la elevii carora le preda biologia la o scoala de cartier . Sau de la parintii lor …
Apoi, calculat, rece, atent, trece la schimbarea radicala a imaginii sale . Sau a modului in care este vazut de colegi . Daca a avut o masina de serviciu, nici prea-prea, nici foarte-foarte, una din seria “clasa medie, semi-full options, jante de otel”, incepe sa faca o curte asiduua colegilor de la flota . “Cand vine masina noua, are si faruri de ceata, nu se poate sa o luati si cu scaune de piele, are si port USB 3.0, vreau sa-mi puneti si portbagaj de schiuri, am si Internet pe oglinda retrovizoare ?” . Nu de alta, dar daca in 2 luni nu apare cu masina noua in garajul de la subsol, s-ar putea ca unii colegi sa inceapa sa-si dea coate, sa-i puna la indoiala noul statut privit prin prisma Logan-ului pe care inca il conduce . Si asta poate naste o durere mai mare decat cea iradiata de nesuferita de masea pe care inca nu o scoate, amanand intalnirea cu doctorita misto cu care si-a incrucisat destinele la concertul Shakirei, atunci cand a plouat de a rupt si aceasta (doctorita) l-a primit miloasa sub umbrela ei .”La Tortura”, asa i-a spus cand a vazut-o la prima extractie de molar si cand a inteles ca o poate cuceri definitiv numai daca isi schimba radical statutul profesional .
Buuun, hai, masina e mai greu de adus, dar baietii de la IT ce naiba mai au ? Ca vorba aia un laptop poate fi luat in doua ore chiar de la MediaGalaxy . Iar BlackBerry-ul cu nume indecent (Curve) s-a invechit dupa 6 luni de folosinta si trebuie schimbat cu unul Bold sau Torch sau cu un iPhone 5 asa cum poseda GM-ul . Pentru ca nici nu mai are curajul sa-si scoata aparatul pe masa la urmatorul meeting, stiind ca va incepe o avalansa de priviri cu subinteles si o cascada de picioare atinse pe sub masa, toate avand o singura semnificatie : “Asta chiar e manager, sau nu ?” . Ar mai fi si alte metode de persuasiune pentru cei de la IT, baieti fini de altfel, ce se pot inmuia la rugaminti trimise prim SMS sau prin diverse canale (mesaje, prietenii, like-uri, etc) de pe Facebook .
Iar biroul este durerea lui cea mai mare . Sta inca in “open space-ul” galagios, cel care a fost casa lui de dimineata pana noaptea, si in care a muncit asiduu la cariera ce a ajuns acum in punctul culminant . Un punct in care trebuie sa sufere din cauza ezitarilor, balbaielilor si nehotararilor celor care se ocupa de flota si IT . Si acum a venit si randul administratorului, cel care nu elibereraza mai repede fosta sala de meeting-uri (pe care a stat cu ochii ca pe butelia de GPL sa nu o ia altcineva inaintea lui), invocand niste intarzieri la livrarea de mobila si de mocheta . Oricum si-a plasat strategic pe un dulap de acolo o poza de a lui, de acum cativa ani in care tocmai absolvise un curs de leadership si zambea fericit cu o diploma xerografiata in mana .
In principiu acestea sunt prioritatile unui manager : masina, echipamentele IT si biroul . Ele sunt lucrurile cele mai sensibile pe care colegii pretentiosi si usor-influentabili le pot observa modificand in plus sau in minus temperatura sau grijile subectului nostru . Pentru ca intotdeauna nu suntem decat o biata imagine formata pe retina lor, imagine ce se poate altera foarte usor atunci cand acestia inchid ochii .
*poza de aici
