O vacanta este ca o carte noua . Pe care toti ti-au recomandat-o, despre care ai citit pareri favorabile pe bloguri, FB sau in presa . Pe care ti-o doresti, dar nu ai mai trecut printr-o librarie de foarte mult timp (nici nu mai sunt librarii in orasul tau, cele vechi, pe care le stiai, s-au transformat in farmacii sau in banci de apartament), asa ca mizezi mult pe noroc, iar fortuna iti scoate in cale, la semafor, un vanzator ambulant de ziare, imbracat tot in galben, ce are si cateva carti, la oferta . Printre ele e si cea pe care o cautai si uite asa te-ai ales cu o lectura pentru zilele ploioase de week-end .
Da’ ce-am mai nene ! Afara e vara, soare, frumos, cald, cerul nu e patat de nori, si eu vorbesc de ploaie ! Parca era vorba de vacanta ! Hai sa revenim, intr-adevar o vacanta este ca o carte dorita de mult . Pe care o cumperi, ii privesti copertile colorate si, in cele din urma, cu putina teama, te lansezi cu totul in rasfoirea ei . Iar aici incep asemanarile, pentru ca asa cum este construit un roman, asa este traita si o vacanta .
Incepi, normal, cu expozitiunea . Sau, mai pe intelesul tuturor, cu pregatirile . Strangi oferte, le analizezi, esti incantat, le trimiti pe mail sotiei, le analizezi din nou, nu mai esti incantat, iti pui prietenii sa-ti convinga nevasta, si, in sfarsit, ajungeti la consens . O vacanta linistita, in doi, presupus romantica, se transforma intr-o excursie cu clasa, o evadare in 15-16 persoane, pe un taram necunoscut . Ai trecut deja granita volatila a expozitiunii, pasind pe nisipul miscator al intrigii . Pentru ca de aici totul este posibil : sa ajungi in pustiul african, sa te bati cu pieile rosii din Alaska, sa te tatuezi pe spate cu pasarea paradisului in Borneo, sa faci concurs de aruncat foci in Kamceatka sau sa ajungi intr-un hotel-boutique-kitsch din Bulgaria . Totul depinde de imaginatia povestitorului . Sau, nu ! De imaginatia personajelor . Pentru ca asa cum o carte pe care nu o lasi din mana abunda de dialog, verbe, rut, blonde, indivizi rai, capcane periculoase si personaje pitoresti, asa se populeaza si vacanta ta de oameni cu preocupari diferite . Sunt partenerii tai de voiaj, niste eroi arhetipali ce vor incerca din rasputeri sa te convinga ca ceea ce fac ei reprezinta, gramatical vorbind, actiuni care se intampla in trecutul unei intamplari deja trecute . Simplu, nu ? Pe scurt, sunt mai mult decat perfecti .
Primul model este cel al Geografului . Este tipul care se pregateste de acasa cu tot ce ii trebuie pentru a nu se pierde in jungla unei mari metropole, asa cum e Berlinul, Praga, Parisul, Lisabona sau Bucurestiul . Dotat cu harta strazilor, a metroului, a pistelor de bicicleta si a traseelor protestelor sindicale, el este cel care conduce grupul prin labirintul oraselor asa cum ghizii locali merg in fruntea gramezilor ordonate de turisti chinezi sau japonezi . Dispretuind profund GPS-urile, avand in genti pregatita orice resursa scrisa sau ilustrata, de la drumul lui Vasco da Gama spre Indii desenat pe piele de tigru pana la Almanahul Urzica 1978, specialistul in topografie, geografie, cartografie si alte stiinte ale Pamantului, este capabil sa-ti calculeze, in 10 minute, folosind soarele, un creion, lentila de la ochelari si o sticla de apa plata, latitudinea si longitudinea locului cu o precizie de plus-minus 2 minute . Bine, tu le extragi, de pe telefonul mobil, in 10 secunde, dar asta este alta poveste . Geograful este intotdeauna cu 10 pasi in fata ta, isi trage, la propriu, colegii de excursie inainte si este capabil sa faca din orice straduta anosta, pe care ajunge incurcandu-se in indicatiile de pe harta, un obiectiv turistic remarcabil si nemaivazut de nimeni pana atunci . Se pricepe si la arhitectura, si la bordurile trotuarelor, stie sa numere cate statii de metrou mai sunt pana la destinatie si se descurca in aeroporturi mai bine ca in gara din Mizil .
Al doilea tipar clasic este cel al Istoricului . Acesta e mai profund, nu se grabeste aiurea prin orase, stie punct cu punct ce are de facut si e pregatit sa dea explicatii celorlati, insotite de o pretiozitate religioasa . Ei, ceilalti, saracii, vor incurca intotdeauna epoca moderna cu cea contemporana, pe Carol cu Ferdinand, saxonii cu normanzii, stilul gotic cu cel roman, pe Traian cu Cezar, pe Victoria cu Elisabeta si pe Artemis cu Cleopatra Stratan . Iar aici intervine el, Istoricul, ce extrage imediat din memoria prodigioasa anii de domnie, datele bataliilor, dinastiile pierdute si povestile de dragoste dintre stapanii castelelor si tarancutele ce fura maci din lanul de grau de pe mosie . In fata celor 4-5 biserici in care intri zilnic indemnat de insistentele culturale ale nevestei, asculti siderat intamplari cu cardinali si cu papi, cu trofee si comori ascunse prin cripte secrete, cu icoane ce te privesc dojenitor din fata altarelor . Ai senzatia ca stii toate astea, ca le-ai invatat la scoala chiar din clasa a VIII-a, dar, vai, la o intrebare simpla, despre razboaiele napoleoniene, la care dai din cap cunoscator, esti prins cu lectia neinvatata, pentru ca ai spus ca au fost castigate de Contele Hennessy . E clar, nu ai nicio sansa cu el, chiar daca incerci sa copiezi de pe telefon la examenele pe care le primesti in fata fiecarei statui, piete sau gard pe langa care treceti . Asa ca mai bine taci si iti iei notite transformand privirile dispretuitore ale Istoricului in mangaieri de consolare .
Combinatia devastatoare este data de suprapunerea celor doi : Geograful si Istoricul . Doi intr-unul . E ca un sejur pentru care ai platit sase zile si stai doar cinci . Este opusul teoriei relativitati . Timpul se contracta, iar distantele se lungesc la nesfarsit . Vei avea in fata ta un Isaac Newton al geografiei, istoriei, filozofiei, religiei si istoriei cuantice pe care nu poti sa-l contrazici nici cu Wikipedia in mana . Te vei supune cuminte tuturor traseelor, monumentelor si muzeelor propuse de el, neindraznind sa misti in front nici macar pentru o gura de apa .
Urmatorul pe lista este Gastronomul . Tipul acesta e cuminte dimineata, se supune politicii de grup, voteaza pentru orice iesire in oras impreuna, pentru a obtine consensul, dar, in secret, isi face alte planuri . Planuri ce sunt devoalate subtil dupa ce prima biserica este bifata . I se face brusc rau, i se aprind neuronii de la caldura si declara forfait . Totul se intampla langa cea mai misto carciuma din oras, una la care se pot manca specialitatile locale si savura berile cele mai reci din lume . E inconjurat imediat de sfaturi care mai de care mai utile, i se aplica bucati de gheata pe frunte si este lasat, cu mila, sa vizioneze tablourile cu naturi moarte din restaurant . Numai ca a doua zi, istoria se repeta, Gastronomului i se pare ca Palatul Dogilor se vede mai bine dintr-un scaun confortabil al unei cafenele din Piata San Marco . Este inteles si este uitat acolo pana seara tarziu . A treia zi este deja dependent, se opreste imediat la prima toneta de inghetata sau vede prin peretii caselor singurul carucior cu hot-dogi din oras . E clar, pentru el excursia s-a transformat intr-o continua alergare dupa oferte culinare .
Cel mai periculos este Nemultumitul . De regula, el nu este de acord cu nimic . Nici cu programul, nici cu orasul vizitat, nici cu vremea de afara, nici macar cu faptul ca este in vacanta . Asa l-a facut mama lui, suparat pe viata . E intr-un conflict deschis cu Geograful si Istoricul, dar se aliaza uneori cu Gastronomul, cand se cinstesc unul pe celalalt cu cate o bere . Se intristeaza atunci cand ploua, pentru ca nu mai iese din casa si nu mai poate comenta nimic despre mizeria despre strada sau despre porumbeii care-l enerveaza ori nu se mai poate certa cu soferii de taxi . Se asaza in fata televizorului si schimba programele la fiecare secunda, pentru ca nu se intelege cu imaginile de pe ecran .
Si uite asa ai parcurs toata actiunea cartii si ai ajuns la punctual culminant . Este seara dinaintea ultimei zile de vacanta . Atunci cand iti dai seama ca mai sunt doar 24 de ore pana cand te intorci acasa, asa ca organizezi o petrcere de pomina, in care toti se imbata si nu mai e nicio diferenta intre personajele prezentate pana acum, toti punandu-se pe cantat, urlat si dansat . In fata vecinilor de hotel, care vin la usa lor revoltati, fac front comun si ii conving sa aduca si ei niste vin, floricele si nachos si sa faca o paranghelie mai mare in holul de la parter .
Ajungem, din nefericire, si la epilog . Acesta se petrece in tren sau in avion sau in masina, in tacere, rememorand intamplarile frumoase din ultimele zile . Maine mergem la lucru si vom redeveni oameni normali, cu probleme, cu copii, cu facturi de platit, avand cumparaturi de facut si meciuri la care sa ne enervam . Si uite asa s-a terminat o vacanta de neuitat . Iar romanul meu s-a incheiat, cartea se pune la loc sigur in biblioteca, pregatita pentru a o reciti la anu’ .
* poza de aici
