Romanian Pie

Propunere de scenariu .

Intamplarile de mai jos s-ar putea sa fi fost  adevarate, memoria celor care le vor citi va fi singura in masura sa stabileasca granita dintre fictiune si adevar .

Scena 1.

          Ne aflam intr-un hol inalt de liceu, luminat puternic de soarele ce se incapataneaza sa respecte si anul acesta legile imuabile ale fizicii . Este iunie, ora 19:00, inainte de solstitiu, la doar cateva saptamani distanta de examenul de admitere la facultate. Pe hol, in locul ficusilor interbelici, au parut cateva mese patrate, acoperite cu fete de masa albe, apretate, avand un B mare drept monograma . Printre ele se invart niste chelneri, ale caror chipuri se asorteaza cu cele ale domnitorilor, scriitorilor si fizicienilor ce privesc impasibili si tristi din tablourile de pe perete . Si ca sa continuam cu fizica, pe o masuta se afla un magnetofon Kashtan, ale carui motoare invart cu viteza unghiulara omega doua role Agfa . De fapt viteza unghiulara a rolelor este diferita, constanta este viteza liniara a benzii ce trece prin fata capului de redare … dar ce fac …  o iau razna, nimanui nu-i pasa de acest lucru … Poate doar profesorului de fizica T. ce urmareste atent, prin sticla ochelarilor, un grup de 6 baieti ce discuta aprins . Aaaa, am uitat sa va spun, este banchetul de absolvire a liceului si cei 6, imbracati frumos, la costum, vesta si cravata, sunt vizibil preocupati de ceva  important .

Dan :            Bai, eu m-am saturat de Brifcor si de Quick Cola . Cand trecem la actiune  ?

Lau :            Hai ca nu mai avem mult . Aici treaba  e pe terminate, n-am tras muzica decat pentru 4 ore, iar profesorii sunt deja la cafele .

Sorin :          Ce cafele ? Am vazut “ibricul” din care li se turna ! Era de forma unei sticle si avea o eticheta colorata . Nicio legatura cu bautura de care aminteai . In schimb pe eticheta aveau dedicatie : “Teacher’s”.

Bogdan :       Lau, ai luat si “Carpati” ? Stii ca eu nu pot sa sufar “Cismigiul” ?

Lau :            Luat ! Totul este aranjat, babacii au plecat, berea e pusa la rece, noi suntem singurii care mai lipsim .

Liviu :           Hai sa mai stam un pic . Tocmai mi-a promis Corina urmatorul dans.

Dan :            Nttt . Urmatorul este al meu, ce crezi ca tu esti singurul care vrea sa-i admire rochia de aproape !

Adi :             Am o idee mai buna . De ce nu invitam si cateva fete, Corina, Carmen, Anca sau Daniela . Si nu ne mai certam pe dansuri .

Lau :            Adi, ai luat-o razna . Nu am hotarat deja ? Facem o fecioreasca, ultima petrecere din liceu, fatele nu au ce sa caute, avem destul timp pentru ele de maine incolo .

Liviu :           6 ! Se apropie profesorul T ! (spre Sorin) Si cate probleme ai facut la principiul doi al Termodinamicii ? Ai terminat manualul de a zecea ?

Cei 6 mai sus mentionati se imprastie rapid prin multime, profesorului T. nemairamanandu-i altceva de facut decat sa-l intrebe din nou pe Dragos daca are intr-adevar de gand sa dea la Medicina .

Din boxele legate la Kashtan se aude “Imagination”, toata lumea danseaza si canta in acelasi timp : “It’s just an illusion !” .

 Scena 2 .

 Suntem acasa la Lau . In camera lui . De lustra este atarnata o jucarie-martian primita cadou, de 1 iunie, odata cu toti ceilalti baieti, de la colegele de clasa . Pe perete este lipit un afis pe care este pictata o creatura hidoasa deasupra careia scrie “Nobody’s perfect” . Alaturi, sta atarnat un carton sustras de la ultima practica efectuata in Uzina “1 Mai” . Pe el scrie dojenitor : “Alcoolul = dusman al sanatatii !” . Deocamdata, eroii nostri sunt in perfecta stare de functionare si nu au nici un dusman . Isi scot sacourile, raman doar in camasa si in cravata si incep adevaratul banchet . Asa cum au promis, nici o fata nu se afla pe o raza de o suta de metri . Deschiderea o fac cu vodca si coniac, dupa care iau o pauza de fotografiat . Lau scoate vechiul, clasicul “Smena”, iar shooting-ul este de mare efect : cu paharele in mana, tinandu-se de cravate, dandu-si unul altuia de mancare, cadre luate de jos in sus, de sus in jos, din toate pozitiile . In surdina, se asculta colectia celebra de discuri de vinil pe care o poseda Lau : Pink Floyd, Rolling Stones, Dire Straits, Alexandru Andries si Nicu Alifantis . Se trece la bere si vin, dar se pare ca proviziile nu au fost corect calculate si dupa miezul noptii amicii nostri hotaresc sa plece in colindat . Nu este Craciunul, dar sunt alte petreceri in desfasurare unde este rost de distractie si unde lichidele nu s-au epuizat .

 Scena 3 .  (nu este un loc fix, lucrurile se petrec din mers)

           Drumul trece pe langa “Casa Sindicatelor”, printr-un santier unde se ridica viitoarele “Galerii Comerciale” . Aici, probabil din cauza inaltimii “muntilor” de nisip si pietris, lui Dan i se face rau . Dupa cateva interviuri reusite decide ca e mai bine sa se intrepte spre casa . Bogdan il sustine, la propriu si la figurat si, astfel, prima pereche abandoneaza meciul . Sorin si Adi (cea de a doua pereche) continua o disputa inceputa inca din clasa a X-a, avand ca subiect “Cine aduce maine la ora de fizica culegerea de Gheorghiu” si o iau fara sa-si dea seama spre nordul orasului, adica acolo unde chiar locuiesc si, cel mai important lucru la acea ora, vor dormi .

          Singurii care continua drumul sunt Liviu si Lau . Ajung la casa unui celebru doctor mamos . Nu, nu va ganditi ca “sunt bolnavi” ei sau altcineva, ci pur si simplu fiica acestuia este colega cu ei . Casa mare, luxoasa, de doctor, asezata central . Inauntru, atmosfera de petrecere, lumina difuza, cateva perechi strans imbratisate danseaza pe muzica celor de la Slade :” I belive in woman, my oh my, I belive in loving, my oh my” . Intr-un colt Daniela si Mihai se privesc pierduti in ochi, ignorand prezenta celorlalti . Pentru ei, noaptea fusese acea noapte . Prima noapte . De dragoste dulce si amara, de foc si de gheata, adunand toata pasiunea si explozia transformarii din niste liceeni timizi si nesiguri in tineri care-si traiau prima iubire .

          Lau incearca niste glume, Liviu schimba muzica, dar nimeni nu mai reactioneaza, toti sunt obositi si tristi, poate ofteaza dupa anii de liceu, dupa orele de chimie sau de romana, sau poate se gandesc la examenele ce ii astepata . Toti simt ca si-au incheiat adolescenta, unii poate doar copilaria, si ca de acum inainte viata ii va trata altfel, fara mangaieri si fara menajamente, punandu-le in fata incercari la care nu se gandeau cand in urma cu cativa ani isi spuneau in gand “De abia astept sa ma fac mare !”

Genericul de final ii surpinde pe cei doi prieteni, Liviu si Lau, mergand spre casa, prin aerul rece al diminetii, cu gulerele de la haine ridicate, comentand, cu savoare toate intamplarile acelei zi . Ziua in care au absolvit liceul .

 *foto de aici